Există un paradox modern cu care mii de angajați din România se confruntă zilnic: cu cât muncesc mai mult, cu atât par să aibă mai puțin: mai puțin timp, mai puțină energie, mai puțin spațiu pentru viața de familie. Această ecuație nu îi afectează doar pe ei, ci se propagă în sănătatea copiilor, în calitatea relațiilor de acasă, în capacitatea de a fi prezenți cu adevărat acolo unde contează.

România înregistrează una dintre cele mai rapide scăderi ale natalității din Europa. Conform Eurostat, rata totală de fertilitate a coborât la 1,39 copii pe femeie în 2024, cea mai abruptă scădere anuală din întregul bloc comunitar, cu mult sub pragul de înlocuire de 2,1. Dincolo de cifre se află o realitate umană: mulți oameni nu aleg să renunțe la a deveni părinți, ci sunt împinși în această poziție de absența unui suport adecvat.

În paralel, UNICEF România raporta că 11,2% dintre adolescenți au un diagnostic de tulburare mintală, iar unul din trei tineri cu vârste între 11 și 15 ani declară că se simte trist de mai multe ori pe săptămână, față de o medie de 13% în 45 de țări analizate de OMS. Stresul cronic al părinților, indisponibilitatea lor emoțională și instabilitatea mediului familial sunt factori de risc recunoscuți.

La acestea se adaugă o epidemie de epuizare. Burnout-ul, recunoscut de OMS încă din 2019 ca fenomen ocupațional, a fost accentuat de pandemie și continuă să coste organizațiile prin absenteism, scăderea productivității și rotația accelerată de personal.

Vestea încurajatoare este că organizații și guverne din toată Europa au demonstrat deja că un alt mod de a munci este posibil, fără a sacrifica performanța. Dimpotrivă. Raportul lansat astăzi plasează concluziile studiului într-un context european și global mai larg și formulează recomandări concrete pentru angajatori, decidenți și societate. Scopul nu este acela de a identifica vinovați, ci de a găsi soluții împreună și de a le transforma în practici solide și politici publice.